11 iulie 2013

Mediile temperate

Localizare: Zona temperată este extinsă în latitudine între 40° şi 60°. Are o desfăşurare preponderentă în emisfera nordică. Astfel, la 45° latitudine nordică, în America de Nord, această zonă acoperă o suprafaţă cu lungimea de 4 400 km pe direcţia est-vest, iar în Eurasia – 10 700 km. Emisfera australă este dominant oceanică, între 50° şi 60° latitudine sudică, oceanul acoperă 99,1% din spaţiu. Această re­partiţie diferenţiată a apei şi a uscatului determină formarea în cadrul mediului temperat a mai multor tipuri de climate şi zone biogeografice. Complexitatea şi diferenţierea acestui mediu sunt cauzate şi de prezenţa unităţilor mari de relief: câmpii imense, podişuri joase şi înalte, lanţuri muntoase.
Caracteristicile factorilor de mediu
În mediul temperat este dominantă circulaţia vestică a maselor de aer, dar pre­zenţa uscatului şi a oceanelor, întinderile mari continentale, masivele muntoase influenţează această circulaţie pe parcursul celor patru anotimpuri. La rândul lor. condiţiile climatice diferenţiate conduc la formarea mediului temperat-oceanic şi a mediului temperat-continental, fiecare dintre ele având specificul său în ceea ce priveşte formaţiunile vegetale, tipurile de soluri, modul de curgere a apei râurilor şi procesele exogene. Variaţia temperaturii aerului, distribuţia precipitaţiilor sunt determinate de dinamica accentuată a maselor de aer. Predomină vânturile de vest calde şi umede, vânturile de nord-est reci şi uscate. Cantitatea anuală de precipi­taţii atinge 1000-1500 mm în vecinătatea ţărmurilor oceanice şi 350-450 mm în spaţiile intracontinentale. Mediile temperate sunt caracterizate printr-un grad mare de concentrare a aşezărilor umane. Această zonă dispune de însemnate resurse minerale exploatate pe parcursul mai multor secole. Aici s-au dezvoltat diverse ramuri ale industriei, suprafeţele agricole sunt întinse, ceea ce denotă că mediul natural a suferit modificări esenţiale.
Tipurile de medii temperate
Mediul temperat-oceanic
Se întinde în regiunile vestice învecinate cu pornirile oceanice, ocupând spaţii mai mari în Euroра de Vest şi mai restrînse pe ţărmurile vestice ale Americii, unde lanţurile de munţi (Cordilieri, Anzi) constituie bariere în calea maselor de aer care vin dinspre Oceanul Pacific. Clima temperat-oceanică se caracterizează prin veri răcoroase şi ierni blânde. Cantitatea anuală de precipitaţii (800-1000 mm) favorizează creşterea pădurilor de foioase alcătuite din fag, carpen, gorun, tei, arţar etc. Din lumea animală se întâlnesc cerbul, lupul, mistreţul, pisica sălbatică, etc. Solurile sunt brune şi cenuşii de pădure.
foto Victor Lutenco, prin R.Moldova
În partea estică a continentelor clima este influenţată de circulaţia musonică, cu veri umede (musonul de vară) şi ierni reci şi uscate (musonul de iarnă).
Regimul hidrologic al râurilor se caracterizează prin debite mari în anotimpul ploios. Zona temperat-oceanică este intens populată, astfel mediile naturale ale câmpiilor şi ale zonelor de litoral au fost transformate, în cea mai mare parte, în medii antropizate şi antropice. Mediile naturale s-au păstrat în regiunile muntoase, dar şi în aceste zone activităţile turistice, căile de comunicaţie au condiţionat procesul de antropizare, care este încă subordonat echilibrului natural. În aceste zone au fost create multe rezervaţii şi parcuri naţionale. Printre acestea se număr Rezervaţia Camargue (vestul Franţei), cu o suprafaţă de 9300 ha, situată pe un teritoriu de mlaştini şi lagune şi constituită, în special, pentru ocrotirea păsărilor printre care şi unica specie europeană de flamingo.
Mediul temperat-continental
Mediile continentale sunt prezente în părţile centrale ale continentelor, la distanţe mari faţă de oceane, de cele mai multe ori fiind încadrate de sisteme de munţi înalţi. Aceste medii sunt răspândite în Eurasia şi în America de Nord. Aici predomină masele de aer temperat-continental, dar asupra climei influenţează ş alte mase de aer (arctic, tropical uscat etc.). Cantitatea anuală de precipitaţii este sub 500 mm, iar în regiunile intercalate de munţi înalţi sunt înregistraţi secete accentuate.
Mediul temperat-continental prezintă trei submedii distincte:
a) mediul semiarid de stepă şi silvostepă;
b) mediul temperat arid al deserturilor;
c) mediul temperat al pădurilor.
Mediul semiarid de stepă şi silvostepă
Este un mediu de trecere spre pădurile de foioase. în aceste zone masele de aer oceanic din vest ajung sărace în umezeală. Precipitaţiile ating valoarea de 450-500 mm pe an şi cad mai mult în anotimpul de vară. Iama este rece şi geroasă iar vara este călduroasă, deseori însoţită de secete. Ă astfel de condiţii climatice are loc dezvoltarea vegetaţiei ierboase de stepă, alcătuită din specii de graminee xerofile. Debitele râurilor sunt mari în anotimpul de primăvară, când se topesc zăpezile din munţi. Mamiferele sunt reprezentate prin rozătoare (hârciog, popândău, iepure), dintre păsări sunt răspândite dropia, potârnichea. În preriile americane se întâlneşte rar bizonul. Sunt cunoscute stepa eurasiatică, pampa argentiniană, preria nord-americana. Sub vegetaţia de step s-au dezvoltat solurile de cernoziom. Fertilitatea mare a acestor soluri a determinat transformarea mediilor naturale de stepa şi silvostepă în medii agricole, constituind cea mai însemnată zonă cerealieră de pe glob. Acest mediu conţine şi o reţea mare de aşezări urbane şi rurale cu multe căi de comunicaţie.
Mediul temperat arid al de­serturilor
Cuprinde deserturile Asiei Centrale (Kara-Kum,Kîzîl-Kum) ale Chinei, Mongo­lei (Deşertul Gobi) şi Marele Bazin din SUA. Clima se caracterizează prin veri lungi, calde şi uscate şi ierni reci, geroase. Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte redusă, sub 100 mm. Vegetaţia este slab dezvoltată, fiind reprezentată de un număr restrâns de specii de plante xe­rofite: rogoz, ierburi ţepoase, saxaul ş.a. În acest tip de mediu sunt răspândite câmpurile de ni­sip cu dune, văile seci, dealurile cu versanţi dezgoliţi de vegetaţie. Solurile sunt cenuşii de deşert. Numai de-a lungul râurilor şi în oaze se dezvoltă o vegeta­ţie mai bogată, locurile fiind valorificate ca terenuri agricole. Aşezările umane sunt situate pe malurile râurilor, la poalele munţilor, unde există izvoare cu apă.
Mediul temperat al pădurilor
Acest mediu este alcătuit din păduri de foioase şi de conifere.
Mediul în care se dezvoltă pădurile de foioase are următoarele caracteristici: temperaturi moderate, precipitaţii suficiente, diferenţe sezonale evidente. Principalele specii de arbori sunt: stejarul, fagul, arţarul, ulmul, teiul, salcia şi plopul. În pădurile de foioase sunt bine dezvoltate subarboretul şi învelişul ierbos. Acest mediu de viaţă este caracteristic centrului şi vestului Europei. În America de Nord se întinde între Munţii Apalaşi (în est) şi până dincolo de Mississippi (în vest), de la Marile Lacuri (în nord) şi până în statele sudice, cuprinzând un număr mare de specii vegetale. în Asia această zonă include Manciuria, Coreea de Nord, China de Nord, partea de nord a insulei Honshu (Japonia). Pădurile de foioase, în mare parte, au fost afectate de intervenţia antropică, ca urmare a defrişărilor masive. Fauna este bogată şi variată: cerbul, lupul, mistreţul, pisica sălbatică etc.
Pădurile de conifere se desfăşoară la latitudini mari (50°-66°). Acest mediu este situat la hotarul cu regiunile subpolare şi cuprinde câmpii, podişuri şi munţi cu altitudini moderate. Condiţiile climatice sunt influenţate de masele de aer temperat şi arctic. Iernile sunt lungi şi aspre. Temperatura minimă absolută a fost înregistrată în Siberia, la Oimeakon, fiind de -77,8°C. Verile sunt scurte, ră­coroase, cu precipitaţii moderate, vânturi puternice. Plantele s-au adaptat condiţiilor climatice {frunze mici aciculare care reduc pierderea apei prin evapotranspiraţie; compactitatea pădurilor; forma conică a coroanei sub care se adună zăpada; sistemul radicular situat la adâncimi mici; culoarea permanent verde a frunzelor). Pădurile de conifere sunt relativ omogene în ceea ce priveşte numărul de specii: pin şi molid în Europa; brad, zadă în Siberia; molid, pin, zadă şi tuia în SUA şi Canada. în acest mediu procesele de pedogeneză se desfăşoară lent, formând soluri podzolice în alternanţă cu turbării spre zona de tundră. Din lumea animală întâlnim renul, elanul, ursul brun, ursul negru, zibelina, hermelina, jderul, castorul etc. Păsările sunt reprezentate de cocoşul de munte (gotcanul), forfecuţa, ciocănitoarea etc.
Mediul pădurilor conifere, în mare parte, a fost supus acţiunii antropice prin defrişări masive.