29 mai 2012

Efectele stilistice ale semnelor de punctuație


Virgula – ”,”

·         Virgula separarea unei apoziții/explicații suplimentare, izolarea unei construcții în vocativ, separarea a două idei aflate în raport adversativ (dacă întâlnim conjuncția dar, iar, însă,ci) sau disjunctive (dacă întâlnim conjuncția ”sau”), elipsa predicatului (Mama vine, sora, nu), construcție incidentă (vino, zise).
·         Virgula se folosește în situații în care este necesar să se accentueze să se releveze o anumită parte a enunțului.

·         Virgula scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru acest context.

Formule de utilizat:
Virgula provoacă cititorul spre ...
·         Punctele de suspensie marchează întreruperea șirului gîndirii și o pauză afectivă ce accentuează sentimentele exprimate în text.
·         Punctele de suspensie evidențiază surprinderea, ezitarea, durere, regret, îndoială, o vorbire incoerentă, disperare, meditație, nedumerire, renunțare, haos în gândire.
·         În textul literar, reprezintă un semn grafic, dar și de tonalitate, care marchează discursul fragmentar, de tip reflexiv/meditativ, semnificând interiorizarea trăirilor sau a gândurilor.
·         Punctele de suspensia marchează întrerupere comunicării. Motivațiile subiectului vorbitor sunt multiple; consideră că destinatul subînțelege ceea ce urmează; un moment de surpriză sau șoc emoțional, având ca efect instaurarea tăcerii semnificative; o pauză psihologică, intenționată, a vorbitorului, după care urmează un cuvânt neașteptat, care poate avea nuanță ironică.
·         Punctele de suspensie interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric). Ele constituie fundalul pe care se realizează trăiri și sentimente.

Formule de utilizat:
Punctele de suspensie reprezintă declanșarea unei game de emoții (atitudini) ...
Model:
Rar ninge-n noapte fără vindecare,
Cu leru-i ler peste un sfert de veac...
Mi-e dor...
·         Punctele de suspensie marchează întreruperea enunțului, a discursului liric. Au valoarea de a sugera starea profundă a eului liric de retrăire a amintirilor legate de frumusețea tradițiilor, de casă părintească și de părinți. Ele angajează și cititorul într-o stare de reflexivitate.
·         Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ și sugerează reflecțiile rememorării unor întâmplări din trecut.
·         Punctele de suspensie îndeamnă la meditație, sugerând totodată o puternică încurcătură emoțională a eului liric.
·         Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic și semnifică melancolia eului liric, îndemnul spre meditație.
·         Punctele de suspensie din strofa a patra sunt folosite tocmai pentru a da o oarecare continuitate a versului, au rolul de a atrage atenția asupra spuselor sale și reprezintă o pauză de gândire a personajului sugerând astfel și o stare emoțională.

Linia de pauză – ”-”
·         Linia de pauză este marca unei tensiuni lirice deosebite, când este plasată după un enunț cu caracter confesiv, inducând cititorului conștiința gravității mărturisirii:
”Carbonizat, amorul fumega –
Parfum de pene arse...”
·         Linia de pauză are rolul de a atrage atenția cititorului asupra trăirilor afective ale eului liric și conferă o frumoasă notă de expresivitate.
·         Linia de pauză este cea mai adecvată pentru a reda o pauză, care deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei precizări, unei elucidări și a unei insistări.
”Cade
Tot ce-i frumos și unic –
Cade sufletul.”
·         Linia de pauză are valoare de semn de egalitate, de echivalență totală între două realități
Toamna – strugure de chihlimbar
·         Linia de pauză marchează totodată o schimbare a intonației și pune în evidență o atitudine afectivă a eului liric.

Două puncte – ”:”
·         Două puncte au rolul de a atrage atenția asupra a ceea ce urmează.
·         Două puncte introducere o contestare de mare valoare, de o mare revelație
·         Două puncte marchează o pauză, uneori mai mică decât punctul, pauză care pregătește și anunță o vorbi directă, o enumerare, o exclamație sau o concluzie.
·         Semnul două punctă este un segment de pornire, demarare a unei constatări derivate din ceea ce a trăit și a concis autorul.

Semnul exclamării – ”!”
·         Semnul exclamării marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufletească. Aceasta poate fi: suferința, bucuria, deznădejdea, admirația, regretul, dezaprobarea, ciuda etc. Contextul are un rol foarte important în identificarea corectă a acestei stări.
·         Semnul exclamării marchează conturul internațional al unui enunț exclamativ, dar și participarea afectivă a autorului, accentuând sentimentele exprimate; poate marca și adesarea directă și evocarea unei personalități istorice din trecut
·         Prezența propozițiilor exclamative într-un text narativ(când nu aparțin personajulor) indică implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric reprezintă o marcă a eului liric. În amândouă situațiile, propozițiile exclamative, imprimă textului o notă puternică de subiectivitate.

Formule de utilizat:
·         Semnul de exclamare vine să nuanțeze...
·         Semnul de exclamare evidențiază...
·         Semnul de exclamare scoate în evidență...
·         Semnul de exclamare exteriorizează starea de spirit a eului liric...

Semnul interogării – ”?”
·         Semnul interogării exprimă o implicare afectivă puternică: indoială, nedumerire, uimirea, emoția, surpriza, furia, dilema, incertitudine, căutare febrilă, suferința, nehotărîrea, indignarea etc.
·         Semnul interogării marchează conturul intonațional al unui enuț interogativ, evidențiază starea de incertitudine sau starea meditativă a eului liric(în funcție de situație):

Formule de utilizat
·         Semnul de interogării provoacă un interes...

Model:
Florile surind în taină;
Oare ce-ar surâde ele?
Semnul de interogării relevă starea de revelație, de surprindere, pe care o trăiește eul liric în raport cu personificarea Florile surind. Semnul mai exprimă și o încercare a eului liric de a găsi un răspuns, de a exprima o nedumerire.

Punctul și virgula – ”;”
·         Punctul și virgula marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de comunicare, el face o legătură între cele enunțate anterior și cele ce urmează să fie spuse în comunicare.

Model:
Florile surind în taină;
Punctul și virgula marchează final unei descrieri a cadrului de natură, realizat printr-o stare calmă, feeric și trecerea la un alt segment de comunicare.

1 comentarii: